Capitolul 3 – Odiseu si Poezia

Odiseu si Poezia

Cine era Odiseu? Chiar voiti a stie? Daca cineva v-a spus ca a fost un erou un obisnuit printre oameni obisnuiti, atunci vreun prostalau cules de pe trotuarele trollate ale Greciei v-a mintit. Odiseu… Odiseu… Sincer, habar n-am ce-o facut asta da’ are un nume marfa. Odiseu era un om oarecum puternic, dar foarte inteligent. Din pricina inteligentei pe care o avea, scria. Scria! Scria poezii si liste de cumparaturi. Era fiul lui Laertes si al Anticleei, nu ca v-ar pasa, dar nu strica ceva informatii in plus pe langa informatiile in plus care-s adaugate ca bonus in plus, nu? Pe langa informatiile in plus, mai adaug ca era si foarte timid, dar si foarte serios si … tampit? (are momente, ii plac reluarile)

Era perioada lunii ( da, are “perioade”… vedeti ce inseamna “period” in engleza ) in care Odiseu avea ceva probleme mintale, sau era tampit, sa fie pe scurt. Intr-o zi cu stele, mama lui Odiseu statea la o cafea cu o prietena de-a ei. ( ce-i aia “cafea”? nu s-a inventat mai tarziu? ) Odiseu abia venise de la lucru. ( era profesionist amator ) Deodata da buzna in odaia in care se afla mama lui si prietena ei :

- AM ADUS BRANZA !!!, exclama Odiseu.

- Foarte frumos dragule, acum te rog sa –

- NU NU NU !! AM ADUS BRANZA !!!

- BINE!! Acum dispari!!

- SI EU TE IUBESC MAMI !!

Trec vreo 6 minute iar Odiseu revine :

- AM FACUT MAGLAVAITZ CU BRANZA !!

- MANANCA-L!!

Si l-a mancat…

Mancandu-l, i-a venit in minte o poezie :

Foaie verde branza lata,

Te-as manca pe tine toata,

Cu sare si cu piper,

Asemeni unui cur de jder.

Avea un talent remarcabil la poezie. Chiar a invatat la cea mai prestigioasa scoala la “Academia pentru Copii de Lemn”. Nu e de mirare ca e un geniu la poezie.

Acea perioada a lunii trecuse, iar Odiseu era din nou un om normal. Intr-o zi se plimbase pe bulevardul din marmura alba din Atena, admirand in preajma sa templele de marmura. In timp ce se plimbase pe bulevardul din marmura, vazu un batran cu pielea alba ca marmura stand pe o banca, care, si ea la randul ei, era din marmura. Nu orice fel de marmura : marmura alba!

Ajungand la banca de marmura pe care statea batranul, a adoptat o pozitie tip-serenada ( imaginati-va voi ), cu un pumn sprijinit de coapsa sa, si o mana ridicata spre cer :

- ………………………….

- Doresti ceva tine–

- TUUUUUUUUUUUU!!!!! … ( mosul s-a c**at pe el )

Om batran si ramolit,

Tu esti Zeus cel vestit?

Cu barba-ti atarnanda,

Cu pipa-ti fumeganda,

Cu pletele tale albe ca marmura,

Cu lumina care-ti lustruieste armura,

Si cu toiagul tau… din lemn…

( baiatul asta nu statea prea bine cu rima )

…Spune-mi,

Om batran si ramolit,

Tu esti Zeus cel vestit?

- Nu, raspunse batranul.

- ……………………..

- Ce te-a facut sa–

- TUUUUUUUUUUUUUUUU!!!! … ( iar s-a c**at mosul pe el )

Iertare iti cer, om batran si ramolit…

….

Va dati seama ce “frumos” a colorat mosu’ acea marmura alba…

Trecu o saptamana iar Odiseu avea un concurs care era ceva gen : Recital de Poezie la Limba si Literatura Poetica ( ce dracu’ e aia habar n-am ). Multi si-au recitat poeziile la amfiteatru, iar Odiseu auzind toate acele poezii, si-a zis ca are sanse enorme de a castiga. A venit si randul lui Odiseu in sfarsit. Baiatul, vazand ca sunt foarte multi spectatori, s-a rusinat, s-a facut rosu ca un castravete. Minute in sir statea holbandu-se la public, fara sa recite nimic. Prezentatorul acelui “concurs” ( existau asa ceva pe atunci? ) i-a soptit :

- BA BOULE RECITA-TI POEZIA!!

- Poezia? ( acum avea acea perioada a lunii in care era foarte timid )

- DA MAH POEZIA CARE TRE’ S-O RECITI AICI!!

- Sa recit?

- Da mai copchil handicapat…

- Handicapat?

- Nu.

- Nu?

- O RECITI SAU NU?!

Odiseu si-a luat inima in dinti, siiii :

MAGLAVAITZ DE BRANZA LATA

BRANZA DE …

DACA CREDETI CA NU RIMEAZA,

…………………..

LAI-LAI-LAI-LAAAA, BE-ME-AI —

Publicul a inceput sa-l huiduiasca si sa arunce cu harciogi si jderi in el. De rusine, Odiseu fugi departe, departe, in departarea departarii, mai departe ca departarea departarii…

Fugi atat de departe pana cand a ajuns la raul Pftululala’phflae, care era lac. Acolo l-a intalnit pe Hercule. De atunci au ramas foarte pretini buni, dar lipsea ceva… Parca le mai trebuia un camarad. ( ca de’, in doi era plictisitor… ) Au inceput a calatori in lung si… in lung ca latu’ daduse coltu. Au ajuns in Olimp, unde l-au intalnit pe Tezeu.

- Vino cu noi, puternice Tezeu! zisera Hercule si Odiseu. Vino cu noi in calatoria noastra! Vom strabate si toata Grecia iar apoi… toata lumea!

- Ma da’ voi sunteti prostalai lipiti pamantului ma… Cum dracu’ sa strabatem noi toata Grecia si toata lumea?! ( deci Tezeu era nervos, da? Bun. ) Am un picior handicapat aicea iar voi vreti sa merg cu voi in toata lumea?

Hercule i-a dat cu Palosul sau al Dreptatii in piciorul lui Tezeu, “reparandu-l”.

- Lol, mersi fain, zise Tezeu, dar…

- ………. vii cu noi sau nu?!

I-a luat ceva timp lui Tezeu sa se gandeasca, dar dupa 3 secunde :

- Bine ma, o sa vin.

Si asa incepe Calatoria celor Trei Titani !!

- Sfarsitul prologului -

- va mai urma, nu te bucura degeaba.-